Clickingul a prins avant in secolul XX, dupa inventarea pixului cu buton. Primul clicker a fost chiar inventatorul, care de fapt patentase pixul ca articol sportiv.

Sportul poate fi practicat oriunde, insa cele mai populare locuri sunt biroul (in timpul sedintelor) si coada la CEC, singura banca unde nu ai ce cauta fara un pix performant. Absolut intamplator marii jucatori de clicking sunt si pe listele unor psihanalisti, pentru remedierea unor mici efecte secundare, in general nesemnificative.

Dupa aparitia pixului care poate scrie si in stare de imponderabilitate, clickingul a devenit primul sport practicat in spatiul cosmic.

Pericolele acestui sport sunt multiple, riscurile de accidentare fiind majore, pentru ca apasarea repetata a butoanelor duce la ticuri nervoase. Unii jucatori ajung sa apese butoane gresite, motiv pentru care clickingul este interzis in interiorul buncarelor atomice.

Echipamentul este simplu de procurat si relativ ieftin, insa clickerii profesionisti prefera pixurile profesionale, cu butoane garantate pentru minim un milion de clickuri.

Tehnincile difera in functie de temperamentul jucatorului. Unii prefera clickul relaxat, de chill-out, altii clickul rapid, obsesiv, sau clickul new-age, alternative rock etc.

Cel mai important club de clicking din Romania se numeste Soft Button si inscrierile se fac martea si vinerea la sala Floreasca, respectiv lunea si miercurea la Opera Romana, intrarea artistilor.