De cum a trecut revelionul, lumea nu discuta decat despre cum a petrecut fiecare. Nu mica mi-a fost mirarea sa aflu ca anul asta toata lumea s-a distrat ingrozitor.

“Ce-ai facut de sarbatori?” Cand se intalneste om cu om, amandoi stiu ca urmeaza batalia in experiente minunate de sarbatori. Combatantii cu zambetul pe buze se indreapta de spate, sug burta si isi dau imaginar roata, ca niste cocosi. Ochisori iscoditori asteapta pofticiosi raspunsul. “Cum s-o fi distrat asta?! Mai bine ca mine? Hmmmm….”

Am observat ca atunci cand intrebi de Craciun, omul se simte in siguranta sa raspunda ca a stat acasa, cu familia. Intoarcerea la radacini si apropierea nemijlocita de rude dragi sau nu, macar 2 zile pe an, asigura un statut de om cumsecade, cu frica lui Dumnezeu. Nimic nelalocul lui in asta. Nu trebuie sa disimuleze.

Dar cand zici de revelion, e, aici se schimba treaba. Chiar si cel mai neinstruit in ale PR-ului personal stie ca acum e momentul lui, in care trebuie sa se vanda cat mai bine. Sa nu plece de langa interlocutor pana nu il convinge ca s-a distrat de s-a spart. Abia se mai tine pe picioare de ce mult s-a distrat.

Daca a fost intr-un loc care nu i se pare destul de cool, trece repede peste, dar insista asupra gastii, care a fost fenomenala. Spune functiile si companiile unde lucreaza oamenii cu care a sarbatorit. Mareste numarul paharelor baute, ca o chezasie a faptului ca distractia a atins cote alarmante. 5 berici devin 113 berici. 6 tequile devin 128 de tequile.

Daca e cumva vreun alt reprezentant de la petrecere prin preajma, zambeste aratand cu capul spre el, “sa zica el”, dar nu il lasa sa vorbeasca pe bune. Zice tot el, pentru ca asta a fost doar o demontratie ca spune adevarul si nu poate lasa destinul povestirii pe altul. Miza e prea mare.

Cei care nu au reusit sa se aciuiasca la vreo petrecere din diverse motive nu prea au curaj sa recunoasca asta, dar nici sa minta nu le da mana. Asa ca zic “am fost doar eu si inca 3 prieteni, la cutare acasa. Dar a fost foarte misto, pe bune, ne-am simtit asa bine. Am ascultat muzica si am ras tare.“

Exemplarele mai slabite ale speciei, care au fost lovite de vreo bolesnita la cumpana dintre ani, se justifica: “n-am putut sa ies, am fost bolnava. Dar au venit prieteni acasa si a fost foaaaaaarte misto, ne-am amuzat ceva de speriat, cine-ar fi crezut ca adunarile astea restranse sa aiba farmec. Dar iti jur, m-am distrat de moarte. “

Deci este primul an in care si batranicile, si bolnavii, si gravidele si copiii si militarii in termen, indiferent de programul ales/cules, s-au distrat ingrozitor. Mai sa fie.  Ma bucur, ce sa zic?!

Pai si atunci eu, eu, eu, care chiar m-am distrat ingrozitor, ce sa mai zic?! Cine sa ma mai creada?