O zi din viata lui Mironov ca primar

Jurnal de Alexandru Mironov


7:30        Ma trezeste televizorul programat cu filmul Terminator 2, si incep sa ma uit fascinat din motul patului. Asa ma scol in fiecare dimineata, bine, nu este mereu acelasi film, dar ma uit la un film SF, pentru ca asta e pasiunea mea.

8:10        Am ajuns la scenele palpitante, si desi stiu ce o sa se intample, tot strang din umeri si mi-e frica pentru personaje. Dar suport, sunt tare, pentru ca daca foamea de SF imi este satisfacuta, muncesc mai bine si mai cu spor.

9:10        Iau in graba micul dejun, imi pun pe sub costum vesta cu puteri supranaturale (totul e sa crezi cu tarie) si purced spre primarie.

9:30        Ajung si salut secretara cu salutul nostru secret: “Let the force be with you, youbg Je’dai!”, ii fac cu ochiul si ea se bucura si aduce cafeaua.

10:00        Imi pun slagarele ‘Macarale, stralucind in soare argintii’ si restul, cu mistria si uzina si celelalte. Asta ma relaxeaza si ma face sa scriu eficient. Pentru ca conduc eu primaria, prin circulare scrise. Scriu bine, sunt profesionist in domeniu.

10:48        Chem secretara si o pun sa-mi adune toti cosilierii, ca le dau lucrare de control. Destul am fost eu consilier la bunicuta, acum ia sa-mi mai fac si eu mendrele cu niste consilieri ce-i am aici, la indemana.

11:30        Se aduna. “Scoateti o foaie de hartie si reganditi orasul asta. Ma astept sa veniti cu idei noi, chiar daca par SF la inceput, de cum sa facem orasul asta mai bun.”

12:20        Consilierii asuda abundent. Imi place asta. Frica e cel mai puternic motivator. Stiu asta de cand cu persii. Le zic “engage” si imi ating cu mana stanga mantia iluzorie. Ei inteleg ca e groasa si trebuie sa se apuce de treaba.

12:22        Dupa aia ii intreb din cartile mele, sa vad daca au citit. Nu tolerez ideea ca apropiatii mei nu sunt la curent cu gandurile mele cele mai intime despre viata si lume.  Se balbaie ca niste venetici care n-au nimic sfant…Mi-e lehamite. Socialismul nu se contruieste cu ignoranta.

12:57        Vin la mine recent-convertitii socialisti cu tot felul de probleme absurde: gropi, caini, deratizare. Drept cine ma iau? Eu trebuie sa scriu si sa trasez linia generala, de ansamblu, nu sa fac ceva. De-aia exista ei aici. Sa faca, nu sa ma intrebe la tot pasul.

 13:30        Ma duc sa iau un platouas cu o gustarica la un restaurant care e dinainte de ’89, eu am ramas cu aceleasi obiceiuri. Am chlenerul meu, imbracat corect, cu servet pe mana, care stie cum sa ma trateze, nu ca toti scalambii astia tineri.

15:10        Verific panourile cu lozinci compuse de mine si scrise cu litere de-o schioapa rosii, care indeamna la progres pe toate planurile, la o gandire cincinala si la sacrificiu si eroism in construirea unui Bucuresti socialist.

16:10        Convoc tineretul din primarie, ca pe el ma bazez. Stiu eu cum sa umblu cu ei si sa ma prefac ca le sunt aproape, doar am fost ministru de resort. Am tineretul la degetul mic. Il fac din vorbe. Am strans aici si punkeri, si emo si rockeri pe care nu ii angaja nimeni la cum arata, si imi sunt fideli.

16:43        Le explic ca eu am semnat un contract de incredere cu electoratul asta si ca am promis sa-mi dau demisia in alb daca nu reusesc sa fac din acest cazut in capitalism Bucuresti un bici socialist si sa si pleznesc din el. Imi canta lasa-ne, lasa-ne, dar zic ca o sa puna osul.

17:20        Verific traficul cartilor din Libraria Galactica, unul din proiectele mele preferate, de suflet. Prea putini citesc. Hmmmm. O sa le promit diverse foloase, numai sa citeasca. Orice tanar trebuie sa aiba o minima, dar preferabil maxima educatie SF.

18:32        Plec din primarie, ca am chef de scris si de convorbiri SF cu prietenii socialisti, pasionati ca si mine.