Jurnal de Sorin Oprescu

8:30        Ma trezesc si ma mananca buricele degetelor sa iau cutitul si sa tai ceva. Asta ma relaxeaza ceva de speriat. Am o zi grea, deci trebuie sa tai orice acum, dimineata.

9:00        Smulg puiul din mana nevestei care se pregatea sa il transeze pentru ostropel. Si ii fac intai incizii subtiri, subtiri de tot. Apoi, cand il vad cum se desface catre mine si mi se daruie asa gol, golutz, il hacui din cateva miscari de precizie. Puiul zace acum in bucati pe blatul de lucru, iar eu in sfarsit pot incepe ziua cum trebuie.

9:30        Iau micul dejun sanatos. La mine nu e ca in zicala aia cu bucatarul nu gateste, croitorul n-are haine si doctorul n-are medicamente. Eu iau sanatatea foarte in serios. Asta e totul pentru mine. Restul vine de la sine.

10:30        Ajung la primarie si verific absolut toti angajatii sa aiba batista, unghiile curate si o respiratie frumos mirositoare. Cativa sunt in neregula si le spun: “sa te gasesc maine la prima ora in birou cu unghiile taiate si cu tac-tu tuns!”

12:30        Mi-a luat mult inspectia, dar fara igiena personala ajungem pana la urma la cutit si scade randamentul institutiei. Mai bine pierd doua ore zilnic cu asta, pe care de fapt le castigam noi toti.

13:30        Mananc la pranz cu pedistii, pentru ca trebuie sa le reconfirm permanent afectiunea pe care o am pentru ei. Dupa ce mi-am dat demisia, multi colegi simt nevoia sa ma atinga, sa petreaca timp mai mult cu mine, sa se asigure ca-i mai iubesc. Politica asta, ce curva batrana!

15:30        Plec plin de energie de la masa. Mi-am luat-o pana acum de 2 ori peste bot la localele astea, dar acum o sa fie diferit. Acum pun pariu ca o sa se schimbe lucrurile cu botul. O sa fie de dat, nu de luat, hahahah.

16:15        Ajung la spital, ca l-am operat pe Iliescu si vreau sa vad cum ii merge. E conectat la niste aparate, ii tin practic firavul firicel de viata la mine in mana. Cum nu se poarta frumos, cum calc pe un fir din greseala. Oooops, ma scuzati, nu puteti respira?!

16:40        Sunt obosit si am o viziune: salonul e plin de toti candidatii la primarie care stau cuminti in paturi si se roaga cu glas stins sa le pun termometrul. “Va rog dom’le dr, termometrul care este…”, “Ne-am saturat, termometrul ni l-au furat…”.

17:00        Dau sa fug la primarie si gasesc in fata spitalului un cor de asistente care scandeaza ca ma sustin. Ce face carisma! Noroc ca am, uite la fetele astea, niste copii, si totusi pasionate de politica.

18:00        La primarie ma apuc in sfarsit de treaba: aleg furnizorii de truse medicale, firma care se ocupa de dezinsectia si deratizarea primariei, brandul de deodorant de wc si tot ce mai e nevoie in primarie, ca in casa mea.

18:20        Ma duc sa vad cum se desfasoara actiunea de samponare a cainilor vagabonzi cu sampon din ala de volum, ca sa arate ca ariciul din reclama, mai pufosi. A fost una din primele directive ce le-am dat cand am ajuns la capitala.

19:00        Ma duc sa verific sanatatea partidului de suflet si raman dezamagit. La inceput de primavera, toti greii sunt subreziti si labili psihic. Pacat. Recomand frectie, ventuze si miel. Mult miel.

20:00        Ajung acasa, pun din nou halatul alb cu numele pe piept si ma relaxez ciopartind profesionist vita pentru friptura si salata de boeuf.

23:00        Adorm auzind glasuri slabe care ma implora sa le pun termometrul.