…Incepuse sa ninga cu fulgi mari si pufosi ca niste norisori argintii care prevesteau o noapte de basm.Ceea ce ar trebui sa fie un basm este o clipa reala o pagina de viata care probabil asa a fost scrisa in stele. Revenim la realitate ma aflam intr-o camera de spital alba si impersonala in care timpul se oprise in loc,suferinta imi dadea tarcoale,o suferinta imagiabil ceva ce pentru un om care nu a trecut prin aceste momente nu poate fi inchipuita. Sufeream de o boala ce te tintuieste la pat facandu-te neputincios si creanduti senzatia de “leguma”. Foasta sportiva fiind am probleme cu coloana ( discopatie lombara ),vertebre L4-L5. Dupa o lunga perioada de suferinta toate aceste dureri interioare si exterioare deveneau miniscule.In aceste momente de suferinta mama mea era alaturi de mine in permanenta.Cei care au trecut prim aceasta boala ca nu poti face nimik singur (sa mananci sa te duci la toaleta si chiar sa te introci de pe o parte pe alta) pentru ca armotealea e crunta. Dintr-o data din acea stare de neclintit am trait o senzatie deosebita, parea ca ca ma ridicasem si intrasem intr-un tunel al timpului in care ma simteam bine si durerea disparuse total ca si cum nu ar fi existat ; o senzatie de bine si cald ma cuprinsese aceea senzatie pe care nu o mai traisem de mult.Eram intr-o lume feerica ca de basm.La un moment dat ma simteam usoara ca un fulg (,acel fulg minunat al noptilor de iarna ) simteam cum parca parasisem corpul fizic (carcasa) si pluteam deasupra salonului de spital in care ma aflam.Corpul fizic ramasese tintuit pe patul de spital greu ca o piatra de moara.Dupa atata suferinta aceasta senzatie,aceasta stare era benefica si linistitoare pentru mine.De acolo de sus , aproape de tavanul salonului de spital vedeam, auzeam.simteam tot ce se intampla in salon jos ca intr-un abis,era ora 4 dimineata ,iar asistentele venisera sa faca tratamentele la bolnavi.La un moment dat din aceasta stare de beatitudine si de liniste metafizica ,brusc a aparut senzatie de frica ,mi-am dat seama unde ma aflam si imi doream foarte mult sa ma intorc in corpul fizic ,ceea ce mi se parea foarte greu in momentul acela.Moment in care a intervenit vointa si puterea dominanta ca un strigat atat de profund de a face tot posibilul din toate fortele din toata fiinta mea de a ma intoarce in corpul fizic parasind corpul astral.Am inceput prin a adorna degetelor de la maini si de la picioare sa se miste si totul parea nerealizabil.Cu greu am putut face fata acestei situatii, cu greu m-am intors din acea lume astrala de multe lume nebanuita, intangibila.