Multumesc colegilor pentru frumosul cadou pe care mi l-au facut cu ocazia zilei de 4 martie, zi care pentru mine nu insemna pana acum nimic, insa dupa publicarea acestui articol capata noi valente.

Da, articolul se bazeaza pe un fapt real, si anume prezenta mea in redactia Adevarul (ziarul de hartie, cu tipografie), pentru un interviu legat de impostorul care a ajuns sa discute in direct cu Radu Moraru in emisiunea Nasul de pe B1TV.

Evident, era vorba de o farsa, insa celor de la Adevarul tot nu le venea sa creada. Nu de putine ori am fost intrerupt pentru a fi intrebat din nou si din nou "Mai, sigur ce spui tu aici e real? Nu e inca o farsa de-a ta?". Ma gandesc ca n-as putea fi niciodata un bun martor intr-un proces. Ca sa nu mai vorbim de Martor al lui Iehova.

Interviul a avut loc intr-un restaurant, in imensul sediu Adevarul Holding. Dintre momentele intense ale interviului as remarca sosirea chelnerului si sosirea sucurilor. Dar si cand mi s-a spus ca undeva in cladire Dinu Patriciu mananca. Nu in acel moment, desigur, ci uneori.

E ciudat sa-ti imaginezi cum Dinu Patriciu sta pe un scaun si rontaie ceva, in catacombele Adevarul Holding.

Interviul trebuia sa apara astazi, la pagina de media. Din pacate, marasmul prin care trece redactia Catavencu face o audienta mai mare, asa ca am fost nevoit sa cedez pagina in favoarea unui articol despre planurile de viitor ale Mircea Toma (pe care l-am atins intr-o zi, in Delta Dunarii, insa nu in sensul biblic).

Mie imi pare rau ca nu a aparut interviul, mai ales pentru ca imi anuntasem toate rudele, toti prietenii, ba chiar si vecinii de pe scara, sa cumpere Adevarul de azi, ca sa decupeze pe urma articolul cu mine si sa-l inrameze. Dar poate apare maine.

Si la final, sa mentionez prima mea impresie despre redactia Adevarul: "Mamaaaaa! Ce de oameni!!!". Da. O hala uriasa, plina cu oameni si computere. De fapt, spre mijloc nu se mai distingea nimic. Eu am patruns vreo 20 de metri spre interior, unde temperatura crescuse deja cu vreo 15 grade Celsius. Ce e mai departe nu cred sa stie nimeni. E un fel de Sahara a presei. Dune de jurnalisti se revarsa catre fereastra si catre intrare. Cred ca interdictia asupra fumatului e inutila. Nimeni nu stie ce se petrece prin centrul halei. Poate acolo sta Dinu si mananca.